IR este puternic, dar nu un leac miraculos. Limitele determină modul de utilizare a senzorilor IR — Şi cum să te aperi împotriva ei:
- Nicio informaţie. Un senzor pasiv IR măsoară doar direcția (azimut/elevație). Distanţa necesită un rază laser, triangulare sau clasament cinematic. Numai pentru soluţia de control al incendiului IR nu este suficient (Achiziționarea și urmărirea țintei prin IR).
- Dependenţa de vreme. Ploaie, ceață, nori, zăpadă și umiditate ridicată absorb și împrăștie IR puternic. Gama poate cădea de la zeci de kilometri (aer uscat, rece) la sute de metri (ceaţă de aproape). Radar are mai puţine probleme cu asta.
- Amortizare atmosferică şi contrast termic. De asemenea, precipitații exterioare: praful, fumul și pâlpâirea căldurii (scintilizare) degradează imaginea. Și un obiectiv cu aceeași temperatură ca și fundalul său (încrucișare termică, mai ales în jurul răsăritului/setului) aproape dispare.
- Contramăsurile sunt relativ simple. Flăcări (ţinte fierbinţi) IR-jammers (DIRCM: laser modulat care blindează sau induce în eroare căutătorul), răcirea şi protecţia gazelor de eşapament, vopsea şi camuflaj care stoarce IR şi perdele de fum cu particule reactive IR.
- Reflecţii solare şi de mediu. Soarele, reflecţia soarelui asupra norilor sau a apei şi a mediilor fierbinţi pot distrage atenţia Căutătorilor în vârstă şi pot satura senzorii.
- Răcirea necesară pentru performanţă maximă. Detectoarele MWIR sensibile trebuie răcite criogenic (~77 K); acest lucru necesită timp (rece), energie și întreținere. Senzorii LWIR sunt acolo, dar mai puţin sensibili.
Relevanța EW
Logica duelului: deoarece IR este pasivă, ținta nu poate auzi că este urmărită — Cu toate acestea, utilizatorul IR nu știe dacă senzorul său are ținta "fixată" fără propriul pas activ (interval laser). Concursul IR-seeker ↔ flare / DIRCM este un ciclu clasic EW: semănătoare mai bune (două culori, imagistică) împotriva contramăsuri mai bune.