Fiecare radar cu puls este format din aceleași blocuri funcționale:
- Sincronizare: Conductorul. Determină atunci când impulsurile sunt emise și furnizează o referință a timpului prin care sunt măsurate duratele (și astfel distanțele).
- Transmițător: generează impulsuri de radiofrecvenţă de mare putere, clasice cu microunde sau klystron, moderne cu amplificatoare de stare solidă. Puterea maximă trece de la kilowaţi la megawaţi.
- Duplexer: comutatorul rapid care conectează o antenă alternativ la transmițător și receptor — și protejează receptorul sensibil de propriul puls de transmisie (care altfel l-ar distruge).
- Antenna: grupează energia într-un fascicul îngust, o direcţionează în spaţiu şi surprinde ecourile din nou. Antena determină câştigul (Câştig) și rezoluția unghiulară (Rezoluția angulară).
- Primitor: întărește ecourile extrem de slabe (ordinul de picowați) și le transformă într-o formă ușor de lucrat, cu zgomot minim adăugat.
- Procesor de semnale: Creierul. Clutter filtru (MTI / Doppler), aplica compresie puls, integreaza impulsuri, determina pragul de detectare (CFAR) si in cele din urma formeaza "plots" si "trasee" de obiective.
- Afișează: prezintă imaginea operatorului, clasic ca PPI (Indicator de poziție al planului) — imaginea radarului rotativ cunoscut cu propria poziție în mijloc.
Pentru specialistul EW
Fiecare bloc are un omolog în EW: transmițătorul determină ce poate captura un receptor ESM (frecvență, PRF, formă de puls = "print de deget"), receptorul și procesorul determină cât de sensibil este radarul la bruiaj, iar antena determină prin lobii laterali (Lobi principali, lobi laterali și lobi din spate) unde radarul este vulnerabil.