Toate capitolele anterioare au descris modul în care senzorii și armele spectrul electromagnetic Administrare. Război electronic (EW, război electronic) este lupta militară pentru care se folosesc: nega spectrul adversarului, și asigurați-l pentru uz propriu.
Definiția actuală (NATO):
Război electronic este o acțiune militară care utilizează energia electromagnetică pentru a exploata spectrul electromagnetic, pentru a nega sau a limita utilizarea sa eficientă și pentru a-și proteja propria utilizare.
Această definiție conține trei verbe, care sunt exact cele trei diviziuni ale câmpului (Trei părți ale Războiului Electronic):
- Exploatare — să asculte spectrul pentru a obţine informaţii: Cine trimite, unde şi ce înseamnă asta? (ESM)
- Negare / atac — perturbă activ, induce în eroare sau dezactivează utilizarea spectrului de frecvențe a adversarului. (ECM)
- Protejează — asigurați-vă că propriile senzori și conexiuni continuă să funcționeze în ciuda celorlalte ECM. (PME)
De ce acesta este un câmp separat, urmează direct din capitolele anterioare: întreaga secvenţă de control al incendiului (Punerea în aplicare a secvenţei de control al incendiilor prin intermediul SMS) și aproape fiecare metodă de conducere (Ghid de rachete) să se sprijine pe EMS. Cine pierde spectrul e orb, surd şi prost în acelaşi timp. — radarele nu văd nimic, conexiunile cad, armele lipsesc. Conflictele moderne încep aproape întotdeauna cu lupta pentru spectru.
În literatura mai veche (și mult olandeză), cei trei piloni sunt numiți ECM, EPM și MES. — Această clasificare urmează acestui material didactic. În actuala doctrină NATO/SUA se numesc aceleaşi funcţii Atac electronic (EA), Protecția electronică (EP) și Suport electronic (ES). Conținutul este același; numai etichetele diferă.